wihout the dark, we'd never see the stars , except New York, because every one who comes in this city do not come to become a Star , but he brings his star with him!!!
Eu nu am vrut sa gasesc stelele pe cer, pentru asta am Windsor, insa mi-am adus steaua si i-am oferit New York-ului mai multa lumina, desi nu duce lipsa.
Dimineata sa te trezesti in galagie, miros de gunoaie, strazi aglomerate, oameni grabiti cu mugul de cafea in mana si geanta in cealalta, cei al caror acoperis este chiar cerul tocmai se trezesc si isi iau micul dejun dintr-un tomberon inca necules de gunoieri. Dar nu pentru asta trebuie sa iubesti New York-ul , chiar daca eu imi doream cel mai mult sa vad acei oameni grabiti dar cu zambetul pe fata, cu mainile ocupate de mugul de cafea si de geanta, care incarca sa ajunga mai repede la metrou ca sa nu piarda trenul. Si daca pierd trenul nu este nici o panica, caci ai un spectacol minunat in timp ce astepti urmatorul tren, o gradina zoo intreaga iti misuna pe sinele de tren.
Dar merita totul, miros, aglomeratie, sobolani, mizerie, pentru un lucru. Sa vina seara, sa se intunece, caci atunci New York-ul ia alta forma, alta culoare, se transforma. Seara, desi nu ajungi sa vezi stelele pe cer din cauza monstrilor inalti ce se numesc cladiri sau zgarie-nori, desi ca sa vezi luna trebuie sa fi urcat pe Empire State Bulding, caci de pe strazile Manhatanului nici o sansa, vezi mii si mii de culori. Noaptea in New York este un vis, este in acelas timp, lumea copiilor si a zanelor, asa cum este si lumea cabaretelor, a cluburilor si a cafenelelor, care mai de care mai luminoase, care mai de care mai colorate, strazi pline de oameni, strazi pavate cu povesti, cu personalitati, strazi care spun povestea unor oameni mici ce au facut lucruri mari, unor oameni din lumea modei, sau a unor oameni ce au construit una dintre multele cladiri inalte ale acestui oras... Noaptea in New York este o noapte in Jungla Pandorei. Doar sa te plimbi Pe Brodway pana la Time Square, sau sa te opresti la un Starbucks pentru o cafea nocturna. Doar sa stai si sa savurezi un suc la o masa in centrul soselei. Doar sa te plimbi printre lumini, si magazine faimoase, cu rochii de mirese, sau haine proaspat iesite de pe cat-walk. Doar sa vezi cum oamenii strazii nu stau la colt si intind mana pentru un ban, ci deseneaza adevarate opere de arta , danseaza, canta, sau spun povestile orasului pentru a castiga o cina si micul de-jun de a doua zi. Asta e New York-ul, O noapte de culori si stele, strazi pline de oameni si povesti, tablouri pictate sau desenate, in culori vii sau calde.
Dar sa nu uit, cum o Duminica de New York este, o zi atat de calda, si linistita, desi traficul este la fel de galagios si aglomerat, oamenii sunt la fel de multi. O astfel de zi e frumos sa o traiesti in Central Park, caci sa stai sa te plimbi prin acesta bucatica de aer curat si iarba proaspata este o binecuvantare in fiecare sfarsit de saptamana petrecuta intr-un oras unde predomina strazile si trotuarele. Sau, nu strica o vizita la Big Lady, pentru un picnic si o zi relaxanta.
Insa nimic nu se compara cu sentimentele si emotiile incarcate in strazile de langa World Trade Center. Nici o stare nu poate fi mai puternica decat cea de langa peretele sculptat in cinstea celor care au murit in acea zi de 11 septembrie. Sa ajungi acolo si sa te uiti pur si simplu intr-o gaura in care statea candva unul dintre gemene... e ciudat, devii pur si simplu trist, chiar daca nu au fost prietenii tai cei care au murit, sau , chiar daca nu e vorba despre tara ta, e pur si simplu o incarcatura ciudata, daca pe strazile de langa Time Square e veselie si mirare , sau pe drumurile din Central Park e plin de liniste si dragoste, multa dragoste, langa World Trade center se schimba totul, nu se mai aud nici macar claxoanele masinilor, nici aglomeratia nu se mai simte, intri intr-o transa, stai, te uiti in jur si parca vezi fantomele oamenilor disperati din acea zi cum alearga pe langa tine, parca vezi gemenele in flacari, haosul si tot ce a fost, parca intreg universul vrea sa simti si tu putin din durerea acelor oameni nevinovati. E un moment trist sa te afli acolo, un moment in care ti se zbarleste pielea la propriu, si ti se face frig chiar daca afara sunt peste 40 de grade.
Asadar si eu am reusit sa imi aduc steaua pentru a lumina mai mult New Yorkul, si acum steaua mea este mai implinita si mai plina de experienta , caci odata ce ajungi in acest oras, experientele tale se imbogatesc, se intensifica. Aici am descoperit viata in cladiri, viata in sosele, viata in strazi, in copaci, in masini, in taxiuri, in metrou, am descoperit si mai multa viata in oameni. Am descoperit povestile New York-ului fara a citi in carti sau a intreba oamenii, deoarece orasul nu are nevoie de oratori, isi spune singur povestea!
New York= aglomeratie, miros, galagie, mizerie, lumina= viata
